In acelasi timp, cei de la McCann vor si ei sa atraga atentia asupra nevoii copiilor de resurse financiare: pentru spitalul Marie Curie. Si asa ii trimite pe copii la cersit, guess where? Tot printre mesele unei terase. Voila:

Copii, ca toti cersetorii, sunt apoi goniti de catre chelneri. Eh, nu stiu de ce, dar chelnerii intervin mereu in astfel de cazuri, dar nu in unele precum cel prezentat in Cancan.

To make the short story shorter, nu vreau sa se inteleaga ca i-as asocia pe creativii de la McCann cu mituitorii constanteni care au iesit “la distractie”. Sper sa nu existe tendinta. Am vazut doar clipurile unul dupa celalalt si mintea mea involuntar le-a asociat. Clipurile.

Bob, a handsome dude, walked into a sports bar around 9:58 pm. He sat down next to a blonde at the bar and stared up at the TV.

Bob replied, “I can’t take your money. I saw this earlier on the 5 pm news, and so I knew he would jump.”
The blonde replied, “I did too, but didn’t think he’d do it again.”
Bob took the money…

Eeei, la ce vroiam e sa ajung este ca ieri a fost ziua random, de acces la informatiile agentiei de presa mondena. Uuh, what a moment! In sfarsit, ce am observat, oamenii au o sectiune Visionary Hall Of Fame, sponsorizata de Citroen C3 si dedicata cuiva( a se citi “artist”), iar criteriile pentru alegerea acelui “cineva”, nu am dedus deocamdata care sunt.

Ieri, pe pagina nustiucare a “agentiei”, sectiunea respectiva era dedicata designerului vestimentar: Hussein Chalayan

El este de fapt eroul acestui post. La el vroaim sa ajung: nonconformistul designer care o imbraca pe Bjork (alt idol de-al meu) prin anii ’90. Informatii despre el se gasesc destule. Eu am vrut doar sa impartasesc presentarea colectiei lui de toamna/iarna 2000 in care manechnele (chipurile!) isi realizeaza singure hainele din piesele de mobilier prezente “on set”. Impresionant. De observat preznta discreta a orcestrei in spatele geamurilor. Nu am deslusit locul de bastina al acestora sau graiul in care se exprimau, dar muzica mi se pare extrem de potrivita contextului.

Enjoy!

Am gasit si o poza:

…unde ni se arata denumirea fiecarui dinte de pe o singura hemiarcada. (aceleasi sunt valabile si pentre celelalte trei existente).

Domunu’ doctor, daca la expozitie ati decoperit vreun canin 2, fie el si al unui vampir, va invit sa-mi lasati un comentariu. Pana atunci, imi permit sa ma amuz de stupiditatea promovata.

…de dragul umanitatii…

“Just so you know, people who talk that way think that monkeys can do this. They take all this monkey crap and just stick it into their briefcase completely unaware that their success depends on something more than their shoeshine. You are the product. You, feeling something, that’s what sells. Not sex.”

Ei, asta ar trebui sa li se spuna si x-ilor care s-au gandit la asa ceva:

Adica sa adune expresii din popor cu referire la actul sexual si sa le ordoneze intr-un spot. Pardon, trei. Trei variante de a duce pana la paroxism ideea desemnarilor inedite ale unui simplu act si legenda ca acesta ar contribui la sanatatea pilozitatii capilare.

So, abstinenta si Foltene sau sex?

Candidatul de sub 1% si-a facut “intrarea in isorie” la alegerile din toamna anului 1996. Inspirat de succesul confratelui Vaclav Havel in Cehia si de scorul bun scos de Mario Vargas Llosa in Peru, Nicolae Manolescu candideaza din partea Aliantei Nationale Liberale. Din pacate, rezultatele nu sunt la inaltimea celor mentionati. Manolescu nu atinge nici macar performanta lui Llosa de a trece in turul doi, ci obtine doar 0,71% din voturile romanilor. As putea teoretiza ca alegatorii ii prefera pe scriitori criticilor dar teoria este data peste cap de poetul Adrian Paunescu, care la aceleasi alegeri a obtinut un rezultat chiar mai prost, convingand doar 0,69% dintre alegatori sa-i acorde votul. Paunescu, fondatorul cenaclului “Flacara” a candidat din partea Partidul Socialist al Muncii, partid absorbit ulterior de PSD. Actualmente, fostul candidat este senator de Hunedoara din partea PSD. Liberalul Radu Campeanu, cel care in urma cu doua saptamani a iesit din spital doar ca sa anunte alianta dintre liberali si PSD pentru sustinerea candidatului social democrat, Mircea Geoana, a obtinut in 1996 doar 0,35% din voturi,un regres fata de 10,64 %, cel care in 1990 l-a plasat pe locul doi dupa Ion Iliescu. Independentii Nutu Anghelina si Constantin Mudava, un preot si un bioenergetician sperau si ei, fiecare in felul sau sa inalte pe culmi inalte poporul roman. Se pare ca nici variantele acestora nu au fost de succes, astfel ca fiecare dintre ei a convins in jur de 0,3% din romanii care au decis sa voteze. Medicul bihorean Ioan Pop de Popa, un precursor al lui Sorin Oprescu, si-a incercat si el norocul, obtinand insa doar 0,47% din voturi. Patru ani mai tarziu, in 2000, Pop de Popa a devenit senator in Capitala din partea Partidul Umanist Roman. In 2003 senatorul a demisionat din PUR si s-a inscris in PSD.

Cu un sloganul “Noi conducem cel mai bine”, sugestiv pentru formatiunea din care facea parte, candidatul Partidului National al Automobilistilor, Constantin Niculescu, a decis si el sa intre in “cursa” pentru fotoliul de la Cotroceni. Fara succes insa, fiind votat in prea mica masura de romanii carora se adresa: 0,24%. Partidul Pensionarilor din Romania, ne-a dat si el un candidat in numele jurnalistului George Muntean. Se pare insa ca varsta a treia i-a asigurat candidatului doar un rezultat de 0,43%. Cel mai slab insa din acea campanie a fost independentul Nicolae Militaru, generalul care a reusit sa obtina doar 0,22% din voturile electoratului.

O retrospectiva a alegerilor prezidentiale de dupa revolutie ne-a demonstrat ca regimul democratic ne poate aduce orice fel de prezidentiabili, cu sau fara succes. Urmarea candidaturii a fost pentru unii transpunerea notorietatii publice in diverse functii, chiar daca nu cea mai importanta in stat, iar pentru altii, o simpla resemnare. Fiecare campanie electorala, pe langa emotiile sustinerii favoritului, ne-a adus si portia de amuzament aferenta. Sunt curioasa deci ce va fi din actualii mini candidati, dar si cine vor fi cei cu sansele minime in campania din 2014.

Singura surpriza pe care ne-a oferit-o rezultatul votului de duminica a fost scorul scazut obtinut de candidatul PNL, Crin Antonescu. De ce asta? Crin Antonescu s-a bazat in timpul campaniei electorale pe votantii tineri, non-conformisti, satui de sistemul in care sunt nevoiti sa traiasca  si care vor sa schimbe ceva pentru a nu mai fi tentati sa paraseasca tara. S-a bazat pe problema ca “ne pleaca tinerii”, in special cei competenti, desi daca ne gandim mai bine, problema plecarii tinerilor nu este una noua. Fenomenul s-a agravat si pentru ca acum este mai usor din moment ce suntem membri ai Uniunii Europene, statut care le ofera mai multe posibilitati de afirmare peste hotare.

Asaaa… Pentru a-i pastra in tara, si mai ales pentru a-i stimula sa-i acorde votul, Antonescu a lansat in campanie mai multe idei dedicate lor, printre care si celebrul slogan non-conformist si plin de rezonanta: “Vreau o Romanie a bunului simt!” “Bomba” insa in sensul atragerii votului celor “diferiti”, celor care vor “o alta Romanie” a fost  bizarul “model de integritate”, solistul Tudor Chirila, model lansat cu doua zile inainte de alegeri in timpul ultimei dezbateri cu ceilalti doi contracandidati principali ai sai. C’mon, Tudor Chirila?!?!? Hai mai Antonescule, chiar asa? Intelegem unde vrei sa bati, dar totusi, sa-ti alegi un model de integritate cu 15 ani mai tanar? Si mai ales a carui integritate nu poate fi sustinuta de cariera sa muzicala prin apartenenta la doua trupe diferite. Si daca ne gandim mai bine, aceasta tranzitie a cantaretului de la o trupa de “roackeri”, care la acea perioada se remarca prin necomercial, la una mai putin “rockista”, ii pune sub semnul intrebarii exemplara integritate. Tranzitia aceasta i-a adus integrului model si o schimbare radicala de look, atitudine si mesaj, deci domule Crin, regret, dar aceasta afirmatie ma dezamageste.

Revenind la programul electoral al candidatului, acesta promitea “o noua Romanie”, scoasa din criza, o tara total schimbata in bine, idee dusa la extrem de contracandidatul sau din linia doi, Eduard Manole . Acesta Romanie insa a incantat doar 20% din electorat. Asta ne arata ca lumea care voteaza nu este atat de credula precum se presupune, dar si ca ceilalti doi contracandidati au o pozitie mult mai puternic consolidata decat se estima. Basescu, cel care in urma cu cinci ani personifica un ideal pentru majoritatea romanilor, dar care a ajuns acum sa fie detestat de o mare parte dintre acestia, a reusit totusi sa-si pasteze  un numar semnificativ de sustinatori. Celalalt contracandidat, Geoana, prin partidul pe care-l reprezinta, a reusit de asemenea sa-si atraga partea sa de votanti, suficient de consistenta pentru a intra in urmatorul tur de scrutin. Asa ca, de acum inainte, vom urmari o noua campanie, care, dupa spusele candidatiilor va reprezenta un nou inceput. Ce va iesi de aici, ramane de studiat in urmatoarele doua saptamani. Cat despre Antonescu, sociologului Iosif Boda a descris cel mai bine situatia in care se afla dupa rezultatul alegerilor din primul tur: “Trebuia sa i se pregateasca un discurs pentru locul trei”.